Chen Taijiquan

Taijiquan-ul a luat nastere in Chenjiagou, Wenxian, provincial Henan, China. Originile se pot urmari pana la Chen Bu, patriarhul familiei Chen. A trait in vremea primului imparat al dinastiei Ming (1368 – 1644) in prefectura Zezhou, provincia Shanxi. In acea perioada a existat o politica de migrare in masa pentru a popula zonele devastate de razboi. Printre cei obligati sa se mute, s-a aflat si Chen Bu in anul 1374 cand a fost mutat in Huaiqing. Pe tot parcursul drumului, Chen Bu i-a protejat de multe ori pe emigranti, avand un nivel foarte avansat in practica wushu. Fiind ales ca lider al grupului, locul ales de el pentru a se stabili a fost denumit Chen Bu Zhuang (satul lui Chen Bu). Locul era insa lesne inundabil si drept urmare Chen Bu a ales un alt loc la 0,5 km spre est, denumit Chang Yang. Aceasta zona era des atacata de banditi iar autoritatile nu faceau nimic pentru a ii impiedica. Chen Bu a adunat membrii familiei si pe cei mai buni luptatori din sat , i-a infruntat si i-a infrant pe banditi. Reputatia lui a luat amploare si drept urmare, a infiintat o scoala de wushu. Raul Galben inunda adesea cele doua maluri iar toate incercarile de a adanci raul in zonele populate au esuat . Atunci au inceput sa se construiasca canale de drenaj care deseori erau asociate cu numele celor care le construiau. In acest fel a ajuns sa se schimbe numele in Chenjiagou (canalul familiei Chen) gou – sant, canal de drenaj si chenjia – familia Chen Este istoric atestat faptul ca se practicau arte martiale inainte de Chen Wangting (a IX-a generatie – intemeietorul taijiquan). Distanta scurta dintre sat si Templul Shaolin intareste teoria conform careia, acolo, se practica o forma de Shaolin. Inregistrari istorice oficiale au inceput cu a noua generatie – Chen Wangting , creatorul taijiquan-ului.

Chen Wangting (1600 - 1680)

Cunoscut si ca Zouting, a fost un faimos practicant de wushu, precum si om de litere. Tatal sau, Chen Fumin, a fost un Zhengshilang (persoana foarte educata care era numita intr-o functie oficiala prin edict imperial). Era foarte cunoscut in Henan si Shandong pentru infrangerea talharilor pe cand era insotitor de caravane cu marfuri.

In conformitate cu Analele Prefecturii Huaiqing si Analele Tinutului Wen, in 1641, inaintea caderii dinastiei Ming, Chen Wangting era ofiter si avea functia de comandant in armata tinutului Wen. Dupa 3 ani s-a retras in Chenjiagou. In aceasta perioada, cam la 20 de ani de la caderea dinastiei Ming, la inceputul dinastiei Qing (1654-1911), Chen Wangting a compilat “metoda pumnului”, mixand diferite stiluri. Apoi a adaugat teoria yin-yang, daoyin si tu-na , teoria meridianelor (jingluo), “tratatul boxului” (quan jing) de Qi Jiguang (un faimos general al vremii). Taijiquan-ul creeat de Wangting continea 5 taolu-uri scurte, unul de changquan de 108 forme, un set de paocui; in total 7 taolu-uri si diferite arme. Au fost incluse tehnici din “pumnul rosu de la Shaolin”, “bastonul Shaolin”, “cele 18 tehnici de prize ale razboinicului lui Buddha”.

Chen Changxing (1771-1853)

Cunoscut si ca Yunting, a fost pastratorul stilului in generatia a 14-a si este creditat cu sintetizarea formelor initiale din vechime. Unul dintre factorii care au dus la aceasta schimbare au fost cerintele fizice foarte mari din taolu-urile vechi. Acestea contineau sarituri si aterizari in spagat sau intr-o mana, lovituri cu piciorul din saritura la nivel inalt, ceea ce facea taolu-urile de nepracticat chiar si pentru cei mai abili luptatori atunci cand treceau de o anumita varsta. Cele 2 forme Laojia Yilu si Erlu se completeaza reciproc si pastreaza marea majoritate a gesturilor si toate principiile de miscare ale taolu-urilor originale create de Wangting. Aceasta schimbare a fost cea mai mare din evolutia taijiquan-ului. A scris trei carti: "10 puncte esntiale ale Taijiquan“, " Elemente cheie pentru a dezvalui talentul practicantului de Taijiquan” si "Lupta in Taijiquan”. Printre elevii sai s-au numarat: Chen Gengyun (fiul sau), Yang Luchan (fondatorul stilului Yang Taijiquan), Chen Humei, Chen Huaiyuan.

Chen Fake

Chen Fake (1887-1957) a apartinut celei de a 17-a generatie a familiei Chen. Tatal sau era Chen Yanxi, un faimos maestru si practician de medicina traditionala. Chen Yanxi era "pastratorul traditiei" sau cel mai bun practicant al generatiei sale, o titulatura mostenita din tata in fiu in Chenjiagou, din vremea lui Chen Wang Ting. Chen Fake s-a nascut atunci cand tatal sau era la varsta maturitatii. Intrucat toti fratii sai murisera intr-o epidemie, a fost un copil foarte iubit, devenind rasfatat si lenes. Mancand prea multe dulciuri si neexersand, a ajuns sa aiba o afectiune a stomacului. Ca urmare a acestui fapt, nu era vazut ca un potential continuator, fiind mult in urma contemporanilor sai. Inainte de a atinge pubertatea, tatal sau (ca urmare a succesului si faimei dobandite ca insotitor de caravana) a fost angajat de catre guvernatorul provinciei Shandung, Yuan Shikai, sa-i antreneze fiii in Taijiquan, locuind in casa acestuia. Astfel, nu a fost implicat in antrenamentul zilnic al fiului sau. In absenta tatalui, un var al lui Chen Fake, Chen Boku, a fost invitat sa locuiasca cu familia, pentru a-I ajuta cu munca la camp si cu gospodaria. Chen Boku era foarte puternic, fiind supranumit "Taurul" si unul dintre cei mai buni practicanti apartinand tinerei generatii din Chenjiagou. Era cunoscut pentru faptul ca era nemilos, de multe ori ranindu-si adversarii in exercitiile de impingerea mainilor. Oamenii din sat il considerau pe Chen Fake era prea slab la varsta de 14 ani, pentru a spera vreodata sa-si asume calitatea ereditara de "pastrator al traditiei". Auzind acest lucru, Fake s-a decis sa confirme traditia familiei. Si-a dat seama ca trebuie sa-l ajunga din urma pe Taur cu antrenamentul. Nu vedea cum ar fi putut sa faca acest lucru, din moment ce isi petreceau tot timpul impreuna, mancand, dormind, lucrand si antrenandu-se. Cum ar fi putut sa-l invinga ? Atat timp cat Taurul isi continua antrenamentul, acesta tot timpul va fi inaintea sa, ca un alergator mai rapid intr-o cursa. Intr-o dimineata in 1901, mergand inspre camp, la lucru, Taurul si-a dat seama ca uitase o unealta. I-a ordonat lui Fake sa se intoarca s-o aduca. I-a mai spus sa se grabeasca, in timp ce el va merge mai incet astfel incat Fake sa-l ajunga din urma.

Acest fapt i-a dat lui Fake o idee. Si-a dat seama ca daca se antrena mai intens decat Taurul, ar putea atinge nivelul acestuia. Nu-i putea spune Taurului despre intentiile sale, caci acesta si-ar fi intesificat antrenamentele. Asa ca Fake a inceput sa foloseasca orice oportunitate pentru a se antrena. Dupa pranz, cand toata lumea atipea, Fake se antrena ; se trezea in mijlocul noptii pentru a se antrena linistit in camera sa, in timp ce toata lumea dormea. Varul sau n-a descoperit niciodata acest lucru. In 1904, dupa trei ani de asemenea program, sanatatea si gonf fu-ul i s-au imbunatatit considerabil. Astfel, a decis sa-si testeze abilitatile impotriva Taurului, iar intr-o exersare de tuishou, de fiecare data cand acesta a incercat sa-l arunce pe Fake, contraatacurile au fost brutale. Taurul si-a dat seama ca Fake l-a depasit. L-a acuzat pe acesta ca a folosit tehnici secrete, predate de tatal sau, tehnici care nu erau disponibile pentru cei care erau in afara descendentei. Chen Fake l-a informat ca intr-adevar avea o tehnica secreta, dar nu de la tatal sau. Doar era plecat din sat de trei ani, cum ar fi putut sa-l invete? Tehnica secreta a lui Fake era cuprinsa intr-un singur cuvant : practica. Chen Fake practica foarte concentrat, facand cel putin 30 de seturi fara arme pe zi plus 300 de repetitii din exercitiul numit "scuturarea stalpului". In 1907, la varsta de 20 de ani, el a participat la o competitie in Wenxian, castigand-o. Vestea despre indemanarea sa a ajuns la urechile capeteniei de banditi Han Fuju, care a vrut sa-l angajeze ca profesor de arte martiale. Chen l-a refuzat, iar rezultatul a fost ca, infuriat, banditul a ordonat unui subaltern sa-l atace pe Chen cu o sulita. Chen a respins cu usurinta atacul, prinzand varful sulitei cand a venit inspre el si intorcand forta atacului inspre atacator. De asemenea a fost atacat cu un palos, avand interdictia de a-si folosi mainile. L-a dezarmat pe atacator cu picioarele. In 1926, in timpul perioadei cunoscute drept epoca banditismului in China, haosul si talhariile erau foarte raspandite. O secta religioasa cunoscuta drept "Lancile Rosii" era foarte violenta, cucerind cateva districte langa Wenxian, in apropiere de Chenjiagou. Wenxian, sub amenintarea ocupatiei si incapabil sa obtina sprijin de la comandantul local, a apelat la Chen Fake si la elevii sai (printre ei si Chen Zhaopei, care lucra ca instructor la Scoala de arte martiale a districtului Wenxian) sa-i asiste in apararea districtului. Curand, Lancile Rosii au sosit si au inconjurat orasul fortificat. Chen Fake a asteptat la podul mobil care ducea inspre poarta orasului, inarmat cu un lung baston de lemn. Unul din razboinicii Lancilor Rosii l-a atacat cu o sulita. Fake a deviat lovitura cu o singura miscare, facand lancea sa zboare din mainile atacatorului iar apoi a contraatacat, spargand pieptul agresorului cu bastonul. Lancile Rosii s-au risipit inspaimantate. Chen Fake salvase orasul. In 1930, la 43 de ani, Chen Fake a calatorit de la Chenjiagou la Beijing la invitatia nepotului sau Chen Zhaopei, care deja infiintase acolo o scoala de Taiji Chen. La acel moment, stilul Yang de Taiji era larg raspandit la Beijing. Era de notorietate faptul ca Yang Luchan, fondatorul stilului, isi invatase arta in Chenjiagou (de la Chen Chang Xing, strabunicul lui Chen Fake). Chen Fake a facut ca Taijiquan-ul familiei Chen sa devina faimos in Beijing. A infruntat multi adversari, invingandu-i pe toti. A fost remarcat pentru inalta sa tinuta morala (wu de), invingandu-si adversarii fara sa le faca rau excesiv, de cele mai multe ori transformandu-i in elevi. In timp, a dezvoltat o noua metoda de Taiji, scoala "xin jia", care a devenit celebra ca o metoda avansata de antrenament. A avut cativa copii, printre ei Chen Zhaoxu si Chen Zhaokui, amandoi importanti maestri de Taijiquan. Probabil cea mai importanta contributie a sa la artele martiale a fost crearea ramurii "xin jia" apartinand Taijiquan-ului familiei Chen, predand aceasta metoda din 1940 pina la moartea sa, in 1957. A fost cofondator al Asociatiei Fundamentale de Wushu din Shanxi, impreuna cu Hu Yaozhen (instructorul de Xingyi al lui Feng Zhiqiang).

Chen Fake a avut o suita de elevi, printre ei fiii sai, Chen Zhaoxu si respectiv Chen Zhaokui, apoi Chen Zhaopei, Feng Zhiqiang, Gu Liuxin, Liu Ruizhan, Tang Hao, Li Jingwu, Lei Mumi, Hong Junsheng si Tian Xiuchen.

Chen Taijiquan

---